Există peste 20 DE MILIOANE de persoane care trăiesc cu schizofrenie în întreaga lume.
Alături de ei sunt îngrijitorii care se confruntă cu aceleași temeri, dificultăți și provocări ca și tine acum. Conectează-te cu ei.
Alătură-te unui grup de sprijin sau unei asociații pentru îngrijitori.
În Europa există o rețea extinsă de îngrijitori care împărtășesc același scop: să aibă un impact pozitiv asupra vieții celor de care au grijă.
Aceasta poate fi, de asemenea, o oportunitate de a te conecta cu alte familii afectate de schizofrenie. Persoanele cu schizofrenie și familiile lor se simt adesea izolate sau neînțelese. Poate fi de ajutor să intri în contact cu ei, să împărtășiți experiențe și să oferiți sfaturi unii altora.
Cel mai important, este sa discuți cu specialiștii din domeniul sănătății. Dacă există o echipă medicală care are grijă de persoana dragă, apelează la ei pentru sfaturi. Implică-te activ în conversație. Amintește-ți: NU EȘTI SINGUR!

Aflarea diagnosticului de schizofrenie al unei persoane dragi poate fi una dintre cele mai copleșitoare experiențe din viața ta. Poți simți că, dintr-o dată, ți s-a atribuit un rol pentru care nu ești pregătit.
Este posibil să experimentezi sentimente precum șoc, furie, teamă, frustrare, vinovăție și anxietate. De asemenea, te poți simți neajutorat, îngrijorat, confuz sau jenat.


Este important să reții că, în ultimii ani, s-au făcut progrese semnificative în înțelegerea schizofreniei. Astăzi, cu tratamentul și sprijinul adecvat, PUTEM GESTIONA BOALA ȘI AJUTA PERSOANELE CU SCHIZOFRENIE să își recapete locul în societate și să ducă o viață împlinită.
Ca îngrijitor, ai un rol extrem de important în viața persoanei cu schizofrenie pe care o sprijini. Primul pas în oferirea suportului de care are nevoie este acceptarea diagnosticului și înțelegerea propriilor gânduri și emoții.
În acest proces, este esențial să recunoști că unele dintre gândurile negative pe care le poți avea despre schizofrenie sunt influențate de stigmatizarea asociată acestei boli.

În Grecia Antică, termenul „STIGMA” era folosit pentru a desemna semnele înțepate în pielea sclavilor. Aceste semne indicau faptul că aceștia erau proprietatea cuiva și aveau un statut social inferior.
În zilele noastre, STIGMA reprezintă un concept similar: ca societate, marcăm o persoană pentru faptul că suferă de o boală mintală, de o afecțiune medicală sau de o dizabilitate.
Le atribuim etichete care îi fac să pară inferiori sau amenințători. Ca urmare, aceștia sunt nevoiți să se confrunte cu atitudini negative, sub forma prejudecăților, și cu comportamente negative, sub forma discriminării.

Există trei tipuri de stigmatizare:

STIGMATIZAREA INTERPERSONALĂ sau SOCIALĂ se referă la atitudinile negative ale societății față de persoanele stigmatizate. Aceste atitudini sunt generate de sentimente de furie, anxietate, milă sau teamă și duc la respingerea socială și izolarea persoanei afectate.

Exemplu: „Aș vrea să invit pe toată lumea de la birou la petrecerea mea, dar mi-e teamă că, dacă vine bietul George, îi va face pe toți să se simtă inconfortabil din cauza problemei lui mintale.”

STIGMATIZAREA INTERNALIZATĂ sau AUTO-STIGMATIZAREA apare atunci când persoanele stigmatizate ajung să creadă în presupunerile negative pe care societatea le are despre ele. Ele interiorizează stereotipurile negative și se percep ca fiind inferioare celorlalți, ceea ce duce la sentimente de jenă, rușine, teamă și alienare. Aceste emoții devin o barieră care îi împiedică să caute sprijin, un loc de muncă sau tratament.

Exemplu: “Cineva ca mine, o persoană cu o boală mintală, este periculos pentru propria familie. Nici măcar nu voi încerca să îmi întemeiez una.” 

STIGMATIZAREA INSTITUȚIONALĂ sau STRUCTURALĂ apare în situațiile în care politicile instituțiilor, fie ele private sau guvernamentale, limitează oportunitățile persoanelor cu boli mintale, adesea într-un mod subtil sau invizibil.
De exemplu, acești indivizi pot avea dificultăți în obținerea unei asigurări de sănătate, pot fi restricționați în dreptul de a vota sau li se poate interzice ocuparea unor funcții politice.

Deși multe afecțiuni de sănătate sunt afectate de stigmatizare, bolile mintale par să atragă cele mai multe asocieri negative. Persoanele cu schizofrenie sunt adesea ținta atitudinilor negative și a etichetelor sociale care duc la stigmatizare.
Motivul este că încă există multe neînțelegeri legate de schizofrenie. Mulți oameni presupun că această boală înseamnă personalități multiple sau că persoanele afectate sunt violente, deși niciuna dintre aceste afirmații nu este adevărată.

De-a lungul istoriei, bolile mintale au fost înconjurate de stigmatizare. Existau convingeri variate despre cauzele acestor afecțiuni, de la credința că ele sunt semnul diavolului până la ideea că reprezintă o pedeapsă divină.

Persoanele cu boli mintale erau considerate, în cel mai bun caz, incapabile să ducă o viață normală în societate, iar în cel mai rău caz, un pericol pentru aceasta. Această percepție s-a menținut timp de secole și abia recent a început să fie contestată. În ultimele decenii, am învățat foarte multe despre dezvoltarea și tratarea acestor afecțiuni. Cu toate acestea, stigmatizarea bolilor mintale este încă foarte răspândită, iar multe persoane continuă să-i privească negativ pe cei cu tulburări psihice.
 

Stigmatizarea reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă persoanele afectate de boli mintale. În multe cazuri, aceasta este chiar mai dificilă decât simptomele bolii în sine.
 „DE FAPT, SUFĂR DE DOUĂ BOLI: SCHIZOFRENIA ȘI STIGMATIZAREA DIN PARTEA SOCIETĂȚII.”
Pentru persoanele cu schizofrenie, STIGMATIZAREA le poate afecta nu doar locul în societate, ci și starea fizică și emoțională. Astfel, ele sunt nevoite să îndure nu doar boala în sine, ci și atitudinile negative pe care societatea le asociază cu aceasta.

Impactul stigmatizării sociale afectează fiecare aspect al vieții unei persoane cu schizofrenie.
Prejudecățile și discriminarea îi exclud din activități disponibile celorlalți. Accesul la locuri de muncă și locuințe sigure devine foarte limitat. Accesul la servicii medicale și sprijin este îngreunat. Oportunitățile de a avea prieteni, relații de lungă durată și de a participa la activități sociale sunt reduse drastic. Astfel, STIGMATIZAREA nu doar că izolează aceste persoane, dar le limitează și șansele de a duce o viață împlinită.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale impactului social al stigmatizării este persistența sa pe termen lung. Un episod de psihoză, dacă este tratat corespunzător, poate să nu lase urme și să nu mai reapară niciodată. Cu toate acestea, stigmatizarea asociată bolii poate dura toată viața. În unele cazuri, aceasta poate avea repercusiuni chiar și asupra copiilor unei persoane care a avut o boală mintală stigmatizată.

STIGMATIZAREA afectează direct sănătatea persoanelor cu schizofrenie, deoarece le face să se îndoiască de ele însele și de capacitatea lor de a-și atinge obiectivele de viață.
Crește sentimentul de izolare, ceea ce duce la scăderea stimei de sine și la sentimente de disperare. Aceste efecte pot contribui la agravarea simptomelor bolii.
După ani de iluzii persecutorii și voci interioare critice, persoanele cu schizofrenie ajung să își piardă încrederea în propria valoare și capacitate.

AUTO-STIGMATIZAREA duce la izolare și la o serie de efecte negative: persoanele afectate evită sau întârzie să caute ajutor medical, consideră nevoia de tratament un semn de slăbiciune și au dificultăți în respectarea tratamentului prescris.
STIGMATIZAREA influențează evoluția bolii: poate precipita declanșarea primului episod psihotic, poate crește riscul de recidivă și poate duce la o evoluție mai severă a bolii.

Deși știm mai multe despre ce este stigmatizarea decât despre de ce apare, studiile sugerează că una dintre principalele sale cauze este teama. Societatea percepe bolile mintale ca pe o amenințare, atât pentru valorile sale fundamentale, cât și pentru bunurile sale materiale.

Unul dintre cele mai comune stereotipuri este acela că persoanele cu boli mintale sunt responsabile pentru condiția lor. Astfel, incapacitatea lor de a obține sau de a păstra un loc de muncă este privită ca lene, iar societatea nu tolerează lenea. În acest sens, bolile mintale sunt considerate o amenințare simbolică la adresa convingerilor, valorilor și ideologiei societății. Un alt stereotip frecvent este că persoanele cu boli mintale sunt imprevizibile și periculoase. Prin urmare, ele sunt percepute ca o amenințare reală și concretă la adresa securității personale. În acest context, prejudecățile devin o formă de autoprotecție.

O altă cauză a stigmatizării este ignoranța. Deși avem acces la mai multe informații ca niciodată, nivelul nostru de înțelegere a bolilor mintale rămâne insuficient.

Cele mai populare convingeri – persoanele cu boli mintale sunt periculoase, dificultățile lor sunt autoinduse și este greu de comunicat cu ele – provin, în realitate, din lipsa de informare.

Stigmatizarea este adânc înrădăcinată și în incapacitatea noastră de a accepta persoanele care se abat de la ceea ce considerăm „normal”. Aceasta poate avea legătură cu culoarea pielii, convingerile culturale sau religioase, modul în care se îmbracă și, în cazul schizofreniei, felul în care percep lumea și cum se comportă din cauza bolii. Oamenii care sunt diferiti – adică nu fac parte din același grup social ca noi – sunt, de obicei, judecați prin prisma prejudecăților. Prin definiție, prejudecata este o opinie preconcepută, care nu se bazează pe raționament sau experiență autentică.
În unele situații, prejudecățile pot avea un rol util. De exemplu, suntem programați să evaluăm rapid mediul înconjurător pentru a ne proteja. De exemplu, suntem predispuși să evaluăm rapid mediul înconjurător și să formulăm presupuneri și generalizări. Aceste generalizări sunt esențiale, deoarece ne ajută să anticipăm, simplificăm și organizăm lumea din jurul nostru. Problema apare atunci când aceste presupuneri negative și nedrepte sunt aplicate unor persoane sau grupuri specifice, atribuindu-le aceleași caracteristici fără o justificare reală.

Mass-media joacă un rol major în răspândirea stigmatizării bolilor mintale.
Știrile adesea întăresc stereotipuri dăunătoare, asociind bolile mintale cu comportamente violente. Persoanele cu afecțiuni psihice sunt prezentate ca fiind periculoase, criminale, agresive sau complet incapabile.

„PERSOANELE CU SCHIZOFRENIE SUNT VIOLENTE SAU PERICULOASE.”
Din cauza modului în care sunt prezentate în literatură sau în mass-media, persoanele cu schizofrenie sunt adesea considerate imprevizibile sau periculoase. Însă, marea majoritate nu sunt violente. Dimpotrivă, ele sunt adesea victime ale violenței din cauza comportamentului lor neobișnuit și a fricii pe care o trezesc în ceilalți. Există, desigur, excepții. Persoanele cu schizofrenie netratată pot deveni mai violente în timp, iar consumul de alcool și droguri poate contribui la un comportament mai agresiv.

 „SCHIZOFRENIA ESTE PUR GENETICĂ.”
Există o componentă genetică puternică în schizofrenie, iar boala tinde să apară în familii. Totuși, genele reprezintă doar o parte a explicației, așa cum au demonstrat studiile asupra gemenilor identici.
Deși nu se știe exact cum se dezvoltă schizofrenia, înțelegerea actuală sugerează că aceasta este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori genetici și alți factori, precum stresul, schimbările hormonale și consumul de droguri.

„SCHIZOFRENIA ESTE REZULTATUL UNEI EDUCAȚII DEFICITARE.”
Mult timp, în special în secolul XX, s-a crezut că stilul de creștere a copilului poate cauza schizofrenie. Se considera că experiențele traumatizante din copilărie pot duce la apariția schizofreniei la adolescenți, iar mamele erau adesea învinovățite. Această teorie a fost dăunătoare atât pentru pacienți, cât și pentru familiile lor, contribuind la stigmatizare socială. De asemenea, a indus sentimente de vinovăție, fără a ajuta la înțelegerea reală a bolii. Deși traumele din copilărie pot fi un factor de risc, nu există dovezi că acestea cauzează schizofrenia în mod direct.

„SCHIZOFRENIA IMPLICĂ DOAR HALUCINAȚII.”
Persoanele cu schizofrenie au adesea halucinații și idei delirante, dar acestea nu sunt singurele simptome ale bolii. Alte simptome includ: lipsa motivației, discurs dezorganizat sau reducerea capacității de a exprima emoții. Această concepție greșită se explică probabil prin faptul că halucinațiile sunt mai vizibile și au un impact mai puternic asupra celor care nu sunt familiarizați cu ele.

„MEDICAȚIA PENTRU SCHIZOFRENIE ESTE DOAR UN TRANQULIZANT.”
Medicamentele antipsihotice timpurii aveau anumite efecte secundare, care îi făceau pe pacienți să devină sedati și letargici. Aceste medicamente au fost numite în mod eronat „tranquilizante majore”, iar termenul continuă să fie folosit, generând confuzie. Odată cu dezvoltarea tratamentelor moderne, aceste efecte secundare s-au redus considerabil. Antipsihoticele utilizate astăzi sunt mult mai specifice și selective, oferind un control mai bun al simptomelor cu mai puține efecte nedorite.

„PERSOANELE CU SCHIZOFRENIE TREBUIE SĂ FIE INTERNATE ÎN SPITAL.”
Din cauza modului în care schizofrenia este portretizată în mass-media, există convingerea că persoanele afectate trebuie să fie internate pentru perioade lungi de timp. În realitate, datorită progreselor în tratamente, schizofrenia a fost dezinstituționalizată încă din anii 1950, iar majoritatea pacienților pot duce o viață independentă cu sprijin medical adecvat. Drept urmare, un număr tot mai mare de pacienți sunt tratați acasă. Deși schizofrenia poate fi debilitantă, iar internarea poate fi necesară în anumite perioade, tratamentul adecvat le permite persoanelor afectate să funcționeze bine în activitățile lor zilnice și să ducă o viață bogată și plină de sens.

„SCHIZOFRENIA ÎNSEAMNĂ A AVEA PERSONALITĂȚI MULTIPLE.”
Acesta este unul dintre cele mai frecvente mituri legate de schizofrenie. Confuzia pare să provină din originea greacă a cuvântului „schizophrenia”, care înseamnă „minte scindată”. Însă termenul nu se referă la multiple personalități, ci la o scindare între gânduri, emoții și comportament. Există și concepția greșită că vocile pe care le aud persoanele cu schizofrenie provin din alte personalități din interiorul lor.
Deși schizofrenia afectează modul în care gândesc, aceasta nu înseamnă că au personalități multiple.

Unul dintre cele mai importante moduri prin care poți scăpa de prejudecăți este prin acumularea de cunoștințe. Informează-te. Învață despre schizofrenie. Află cât mai multe despre simptomele acesteia, impactul potențial asupra vieții persoanei dragi și cum poți gestiona cât mai bine situația. Acest ghid este un început excelent! Cu cât afli mai multe despre schizofrenie, cu atât vei putea face mai mult pentru a ajuta.

Discută cu specialiștii din domeniul sănătății. Citește cărți și urmărește materiale educative. Caută informații pe site-urile organizațiilor de sănătate și asociațiilor dedicate îngrijitorilor pentru resurse valoroase. Deși schizofrenia este încă un subiect tabu, există numeroase surse excelente care îți pot oferi mai multe informații despre această boală.

Cunoașterea îți va oferi putere. Îți va da încrederea necesară pentru a face față provocărilor îngrijirii unei persoane cu schizofrenie. Înțelegerea bolii te va ajuta, de asemenea, să elaborezi o strategie eficientă pentru a o gestiona.

Lecturi recomandate
• World Health Organization
https://www.who.int/news-room/ fact-sheets/detail/schizophrenia 
• American Psychiatric Association
https://www.psychiatry.org/ patients-families/schizophrenia
•EUFAMI (European Federation of Associations of Families of People with Mental Illness)
http://eufami.org
•Global Alliance of Mental Illness Advocacy Networks-Europe (GAMIAN-Europe)
https://www.gamian.eu

În ciuda tuturor provocărilor pe care le aduce schizofrenia, este esențial să nu pierzi din vedere persoana din spatele bolii. Concentrează-te pe aspectele pozitive. Boala psihică este doar o parte a unei imagini mai mari. Dincolo de simptome și luptele zilnice, persoana de care îți pasă este tot aceea pe care o cunoști – părintele, fratele, sora sau persoana iubită, care acum se confruntă cu o afecțiune debilitantă
De asemenea, este important să nu confunzi simptomele bolii cu trăsături de personalitate sau incapacitatea de a acționa cu lipsa de voință. Deoarece boala modifică modul în care gândesc și percep lumea, persoanele cu schizofrenie s-ar putea să nu mai considere anumite aspecte ale vieții la fel de importante ca înainte.

Atunci când te confrunți cu prejudecăți din partea celor din jur – membri ai familiei, prieteni sau colegi – există patru strategii pe care le poți folosi pentru a le gestiona. Totuși, este important să ții cont de faptul că unele dintre aceste strategii pot să nu fie benefice pe termen lung.

RETRAGEREA SOCIALĂ
După stabilirea diagnosticului de schizofrenie, prima reacție poate fi aceea de a te retrage din toate activitățile sociale și de a te concentra exclusiv pe persoana de care ai grijă. Acest lucru poate avea multiple cauze, de la sentimente de rușine și dorința de a evita stigmatizarea, până la convingerea că te poți descurca singur. Oricare ar fi motivul, alegând această cale, reduci sprijinul social esențial oferit de familie și prieteni apropiați. Acest lucru va duce inevitabil la o povară mai mare asupra ta

 ASCUNDEREA DIAGNOSTICULUI
Este de înțeles că ai putea dori să păstrezi diagnosticul secret, mai ales în anumite situații sociale dificile.
Cu toate acestea, acest lucru poate duce la teama de a fi descoperit și la sentimente de rușine atunci când secretul este dezvăluit. Cu toate acestea, ai dreptul de a decide cine din jurul tău ar trebui să știe despre boală și cât de multe informații dorești să împărtășești. Ia în considerare avantajele și dezavantajele fiecărui caz în parte.

ORGANIZAREA ÎNTÂLNIRILOR
O barieră semnificativă în eliminarea stigmatizării sociale este faptul că oamenii rareori intră în contact cu persoanele stigmatizate, ceea ce duce la o lipsă de empatie.

Chiar și atunci când acest contact are loc, el implică adesea reprezentări stereotipice ale persoanelor cu boli psihice – de exemplu, interacțiunea cu o persoană fără adăpost care are un discurs dezorganizat pe stradă – ceea ce nu face decât să întărească asocierile negative. Cu toate acestea, lucrurile se schimbă atunci când contactul are loc în condiții de putere și statut relativ egale. De exemplu, imaginează-ți că inviți câțiva prieteni apropiați la cină, iar aceștia au ocazia să stea de vorbă cu persoana dragă ție, care are schizofrenie.

Acest tip de interacțiune are mult mai multe șanse să genereze atitudini pozitive și să reducă stigmatizarea. Cu cât aceste interacțiuni sunt mai frecvente, cu atât ele contribuie mai mult la diminuarea percepțiilor negative asupra persoanelor stigmatizate.
De asemenea, aceste întâlniri reprezintă o oportunitate excelentă pentru a combate miturile legate de schizofrenie și de bolile mintale în general.

EDUCAȚIA
Cea mai importantă măsură în combaterea stigmatizării este educarea persoanelor din mediul tău care manifestă atitudini stigmatizante. Explică-le ce presupune boala, cum îi afectează pe cei care suferă de schizofrenie și ce tratamente sunt necesare. Deoarece stigmatizarea nu îi afectează doar pe cei cu schizofrenie, ci și familiile și îngrijitorii lor, vorbește-le despre ce înseamnă pentru tine să ai grijă de cineva cu această afecțiune. Cu cât bolile mintale rămân mai ascunse, cu atât oamenii tind să creadă că sunt un motiv de rușine. Nu uita, însă, să te asiguri că persoana dragă este de acord ca tu să discuți despre condiția sa cu alte persoane. Chiar și în conversațiile educative, poți adapta nivelul de detalii în funcție de cât de multe informații dorești să împărtășești. Încearcă să eviți termenii excesiv de tehnici și menține o conversație prietenoasă. De asemenea, fii empatic și încearcă să înțelegi punctul lor de vedere. Amintește-ți că prejudecățile lor nu sunt neapărat rău intenționate, ci pot fi pur și simplu rezultatul lipsei de informații.