Schizofrenia este o boală neuropsihiatrică severă, cu rezultate clinice eterogene¹. Afectează oamenii în mod diferit, deoarece simptomele pot varia în funcție de persoană și există mai multe cauze subiacente, dintre care majoritatea sunt încă necunoscute². Aproximativ o treime dintre pacienți prezintă răspuns foarte slab sau absent la medicamente⁴. Continuarea cercetărilor este așadar esențială pentru a înțelege mai bine schizofrenia rezistentă la tratament.

Prevalența utilizării canabisului la pacienții schizofrenici este ridicată⁵. În timp ce relația dintre schizofrenie și utilizarea canabisului nu este în totalitate înțeleasă, s-a stabilit clar că utilizarea de canabis crește riscul de psihoză și declanșează recidiva schizofreniei⁶. Utilizarea canabisului a fost asociată și cu rezultate mai slabe ale bolii și cu rezistența la tratament⁷, dar mecanismul subiacent rămâne neclar.

Într-un studiu din 2019, Arsalan et al. a investigat impactul utilizării canabisului asupra rezultatelor tratamentului pentru schizofrenie într-un grup pakistanez, unde producția și traficul de canabis au fost foarte răspândite⁸. Studiul a fost efectuat pe 230 de pacienți într-un mediu spitalicesc, în care o proporție mai mare de pacienți cu schizofrenie a dezvoltat rezistență la antipsihoticele obișnuite. S-au examinat rata și factorii predictivi ai rezistenței la tratament pentru utilizarea raportată anterioară sau curentă de canabis asupra tratamentului. Pacienții au fost împărțiți în două grupe, în funcție de răspunsul terapeutic la diferite doze de antipsihotice, răspunsul la tratament și rezistența la tratament. Rezultatele au susținut ipoteza potrivit căreia utilizarea de canabis este asociată unei eficacități reduse a antipsihoticelor⁹; cu toate acestea, asocierea cauzală dintre utilizarea de canabis și schizofrenie rămân o problemă foarte neclară.

Concluzia potrivit căreia canabisul este asociat cu un răspuns slab la antipsihotice a fost explicată prin nevoia unor doze mai mari de medicamente pentru persoanele care utilizau sau au utilizat canabis, precum și prin efectele intoxicante acute suplimentare care urmau utilizării de canabis la anumiți pacienți⁸. Pe baza literaturii de specialitate, o posibilă explicație ar fi că acest canabis interacționează cu receptorii canabinoizi, care pot influența blocada dopaminergică efectivă atunci când sunt activați și afectează și mai mult evoluția bolii¹⁰. „Ipoteza dopaminergică a schizofreniei” afirmă că schizofrenia este corelată cu un sistem dopaminergic hiperactiv în creier și, în mod special, hiperactivarea receptorilor dopaminergici D2¹⁵. Există câteva dovezi care sugerează o interacțiune complexă între sistemul receptor canabinoid și sistemul dopaminergic¹⁰. Prin urmare, când primul este activat de canabis, cel din urmă poate fi hiperactivat și poate determina sau exacerba psihoza^10,12.

În plus, în studiul Arsalan au existat subgrupe distincte în grupul cu schizofrenie rezistentă la tratament , deoarece la anumite persoane rezistența a început la debut, iar la altele doar mai târziu⁸. Autorii au investigat modul în care declanșarea bolii și răspunsul la tratament au fost afectate de durata psihozei netratate, de vârstă și consangvinitate, toate fiind evaluate anterior drept factori de risc, dar nu s-a putut găsi nicio asociere între ele^13,14. Limitările studiului au fost datele insuficiente privind durata psihozei netratate, volumul redus de pacienți și absența manualului de diagnosticare și statistică pentru bolile mentale privind utilizarea de canabis, folosit de clinicieni și psihiatri drept standard pentru diagnosticarea bolilor psihiatrice¹⁵.

Per total, cercetările viitoare pe populații mai mari și diferite etnii sunt necesare pentru confirmarea acestor rezultate. Dacă utilizarea de canabis este o cauză pentru rezistența la tratament în schizofrenie, atunci poate deveni o țintă pentru strategiile de tratament viitoare.