Având ca scop prezentarea celor mai recente cercetări privind psihiatria personalizată și dovezile sale clinice, acest simpozion ECP ÎN DIRECT de la cel de-al 29-lea congres anual virtual EPA din 2021 a adus laolaltă experți internaționali din principalele domenii ale medicinei psihiatrice personalizate. Cercetarea a fost prezentă prin intermediul lectorilor Silvana Galderisi, Dinka Smajlagic, Sinan Gülöksüz și Martina Rojnic Kuzman care au prezentat inovațiile curente din domeniu și care au fost moderați de profesorii Andrea Raballo și Andrea Cipriani.

Acest simpozion a demonstrat potențialul lntroducerii rezultatelor în practica clinică și a arătat perspectivele curente și prioritățile pentru noi cercetări în domeniul psihiatriei personalizate și al medicinei de precizie pentru tratarea schizofreniei.

Simpozionul a început cu prezentarea profesoarei Silvana Galderisi, profesor de psihiatrie la Universitatea Campania Luigi Vanvitelli, privind modul de translatare a cercetării din domeniul medicinei de precizie în practica clinică. Aceasta a început prin a arăta că medicina de precizie în psihiatrie este o abordare emergentă atât pentru tratament cât și pentru prevenție, una care ia în calcul genele unice, mediul și stilul de viață ale fiecărei persoane. Este o abordare care permite o prognozare mai exactă a tratamentului și strategiilor de prevenție care vor avea cel mai bun efect asupra unui pacient cu o anumită boală sau tulburare.¹ Este în contrast cu strategia potrivit căreia un lucru se potrivește tuturor, în care tratamentele sunt dezvoltate pentru un pacient mediu, fără a se lua prea mult în calcul diferențele personale.
 
Profesorul Galderisi a subliniat că la caracterizarea clinică a unui pacient cu psihoză primară trebuie să se ia în calcul numeroase aspecte diferite; în plus față de simptomele pozitive și negative, și neurocogniția și cogniția socială, alți factori precum comorbiditățile, istoricul familial și indicele de masă corporală (IMC) trebuie avute în vedere.¹ Important este că marea majoritate a clinicienilor sunt de acord cu opinia necesității gestionării personalizate a psihozei primare dar, din păcate, în contextele clinice curente, acest lucru este împiedicat de o lipsă de cercetare a implementării în practica clinică din lumea reală.¹
 
Atunci când vine vorba despre implementarea unei abordări a medicinei de precizie, există trei obiective principale. Primul, trebuie să se asigure că o anumită afecțiune este cu adevărat prezentă, un aspect important pentru diagnosticul diferențial. Al doilea, a subliniat profesorul Galderisi, trebuie să se încerce să se anticipeze rezultatele bolii, necesare pentru prognostic. În cele din urmă, trebuie să se prognozeze și răspunsurile individuale, asociate modelelor predictive. Într-o meta-analiză recentă, s-a stabilit că modelele de diagnosticare au fost reprezentate în doar 8,2% din cazuri, în timp ce modelele predictive au fost reprezentate în 13,6% din cazuri.¹ On the other hand, prognostic models were used in 68.2% of cases.¹ Pe de altă parte, modelele prognostice au fost utilizate în 68,2% din cazuri.1 Important este să se dezvolte markeri biologici mai buni, care să poată sprijini modelele de diagnosticare și prognostice să ajute medicina de precizie, după cum propune profesorul Galderisi.
 
După cum stau lucrurile în prezent, s-au făcut progrese în studiile de neuroimagistică și tehnicile de învățare asistată de computer care ar îmbunătăți și mai mult medicina de precizie; cu toate acestea, este puțin probabil să fie disponibile pentru practica clinică până nu apar și alte inovări.¹ Cu toate acestea, profesorul Galderisi consideră că aceste instrumente vor ajuta la realizarea corespondenței dintre tratamentul corect pentru pacientul corect, ajutând astfel la eliminareadecalajului translațional dintre cercetare și practica clinică.

În cea de-a doua prezentare, susținută de Dr. Dinka Smajlagic, cercetător post-doctorat la Universitatea din Oslo, au fost prezentate perspectivele curente privind studiile de asociere la nivelul întregului genom (GWAS). GWAS sunt studii care au ca rol asocierea anumitor boli cu variații genetice specifice, prin scanarea genomurilor mai multor persoane și identificarea markerilor genetici care pot fi utilizați pentru a prevedea prezența unei boli. Atunci când se iau în calcul aceste date, este important să se sublinieze că un test de asociere identifică doar o asociere, nu și o cauzalitate. Cu toate acestea, în psihiatrie, s-a identificat un număr tot mai mare de variante genetice prin utilizarea unor studii cu cohorte mari și baze de date clinice mari.
 
Înainte de a începe, Dr. Smajlagic a explicat că detectarea reușită a unei asocieri depinde de numeroși factori, inclusiv dimensiunea probei, frecvența alelelor, dimensiunea efectului și calitatea unui anumit fenotip. Pentru a aplica clinic orice rezultate, GWAS trebuie să se poată aplica diferitelor populații și candidații rafinați referitor la polimorfisme uninucleotidice (SNP) trebuie să fie asociați cu rezultatele tratamentului.²  Atunci când vine vorba despre domeniul afecțiunilor psihiatrice, s-au identificat numeroși loci în diferite afecțiuni; cu toate acestea, cel mai mare progres s-a văzut în special în schizofrenie, cu aproximativ 30 de loci asociați schizofreniei identificați prin GWAS.²  Într-adevăr, Dr. Smajlagic a prezentat date dintr-un GWAS pivot cu mai multe etape, în care un număr total de 128 de asocieri independente care au cuprins 108 loci au fost identificate având semnificație la nivel de genom pentru schizofrenie.² Multe dintre aceste asocieri fiind preponderent prezente printre genele exprimate în creier, oferind un caracter plauzibil biologic rezultatelor, a subliniat Dr. Smajlagic. ²
 
Într-adevăr, puterea rezultatelor poate fi sporită cu ajutorul studiilor incluzând mai multe afecțiuni în cohortele de control. Într-un studiu, datele genetice de la peste 100.000 de subiecți au identificat 114 loci semnificativi la nivel de genom, indicând căi sinaptice și neuronale. Acești loci au fost distribuiți în mare parte între tulburarea bipolară și schizofrenie, în timp ce s-au identificat și anumite variante cauzale independente de boală.³
 
Dr. Smajlagic și-a încheiat prezentarea reluând punctele cheie și modul în care astfel de studii pot contribui la îmbunătățirea modului în care înțelegem fondul genetic al bolii psihiatrice, crescând astfel potențialul de a dezvolta markeri biologici și obiective de tratament pe viitor.

În cea de-a treia prezentare a sesiunii, profesorul Sinan Gülöksüz, conferențiar universitar de psihiatrie și neurofiziologie la Universitatea Maastricht, a discutat despre diferitele profiluri de risc pentru tulburările mintale. Acesta a pornit de la ideea că, atunci când categoriile pentru tulburările mintale încep să nu mai fie clare, nu mai este nici util și nici valid să se diagnosticheze modificările psihologice precoce prin prisma „schizo”, iar aplicarea conceptelor binare de „risc” și „tranziție” devin, de asemenea, problematice.¹ Prin intermediul unei analize în literatura de specialitate, profesorul Gülöksüz a prezentat rezultatele potrivit cărora categorisirea persoanelor drept „cu risc extrem de ridicat” (UHR) sau „cu risc clinic ridicat” (CHR) este inutilă, deoarece ignoră caracterul eterogen al acestor probe și gradul de experiență psihotică.⁴ 
 
De asemenea, profesorul Gülöksüz a subliniat modul în care au fost utilizați factorii tradiționali și integrați cum ar fi utilizarea de canabis și problemele din copilărie pentru a determina riscul de schizofrenie.⁵ Cu toate acestea, cercetările par să schimbe această opinie și acum riscul este considerat ca fiind determinat de un număr mare de diferite lucruri la care sunt expuși oamenii (expozomul), cum ar fi nașterea pe timpul iernii și afecțiunile auditive.⁶ Important este că profesorul Gülöksüz a prezentat dezvoltarea unui așa-numit scor de expozomi (ES), care poate face distincția dintre pacienți și controale cu mare precizie, în ceea ce privește riscul de dezvoltare a schizofreniei; într-adevăr, o creștere a acestui scor este asociată cu o creștere treptată a riscului de schizofrenie.⁶ 
 
Instrumentele ca ES reprezintă astfel un index pentru cuantificarea predispoziției de mediu și stratificarea riscurilor.⁶  În plus, ES poate contribui la prognozarea rezultatelor privind schizofrenia și, în prezent, poate avea o utilitate clinică în reglarea fină a diagnosticului și în caracterizarea clinică.⁶  Cu toate acestea, mai este necesară încă multă muncă pentru a aduce ES în practica zilnică de rutină.

În prezentarea finală, Dr. Martina Rojnic Kuzman, specialist psihiatru la Spitalul Universitar din Zagreb, a avut ca scop identificarea pașilor care trebuie parcurși pentru a împiedica primul episod psihotic. Pentru început, aceasta a subliniat importanța luării în calcul a fazelor premorbidă și prodromală, unde persoanele sunt considerate ca fiind supuse unei stări cu risc extrem de mare (UHR) de psihoză.⁷ La pacienții UHR, cercetarea arată că în jur de 40% dintre pacienți vor dezvolta psihoză în decurs de 12 luni.⁷ Cu toate acestea, Dr. Kuzman a arătat că grupul UHR este alcătuit dintr-o populație foarte eterogenă, cu diferențe în ceea ce privește nivelul de funcționare, simptomele cognitive de bază și nivelul de simptome psihotice, făcând astfel dificilă dezvoltarea unei strategii de prevenție care să se potrivească tuturor.⁸
 
Apoi, Dr. Kuzman a subliniat eficacitatea utilizării markerilor biologici și a altor factori predictivi în semnalizarea tranziției spre psihoză. Riscul de tranziție către o boală psihotică certă este într-o mare măsură preconizat de dimensiunea „încărcăturii” psihotice, depresia comorbidă, utilizarea de canabis, abilitatea cognitivă și rapoartele subiective privind dizabilitatea și adaptarea.⁹ Pe măsură ce ne dezvoltăm posibilitatea de înțelegere a modului în care aceste elemente predictive sunt implicate în psihoză, a afirmat aceasta, putem dezvolta și rafina instrumente cu care să le măsurăm.
 
La final, Dr. Kuzman a reflectat asupra diferitelor strategii de tratament și a discutat despre modul în care serviciile de intervenție precoce sunt adeseori preferate de pacienții cu un prim episod din Europa, Asia de Est și America de Nord.¹⁰ Cu toate acestea, a subliniat ea, datele de la aceste servicii indică o variabilitate ridicată în ceea ce privește instrumentele de evaluare utilizate, tipurile și durata intervențiilor și organizarea generală.¹⁰ În plus, intervențiile în funcție de necesități sunt, de asemenea, utilizate; prin focalizarea exclusiv pe cele mai relevante aspecte, cum ar fi relațiile sociale sau problemele de familie, aceste tratamente sunt utile și pentru pacienți, pentru a împiedica tranziția.⁷ Cu toate acestea, este interesant că nu s-a stabilit niciun tratament sau combinație de tratamente care să fie clar superioare altora în cadrul intervențiilor în funcție de necesități.¹¹
 
Dr. Kuzman a subliniat că, deși s-au făcut progrese importante, mai este mult de muncă pentru prevenirea primului episod psihotic. În faza pre-morbidă, a evidențiat aceasta, ar fi util să se promoveze programele de sănătate publică și un stil de viață sănătos, împreună cu screeningul general și evaluările complexe. În faza prodromală, detectarea timpurile și intervenția promptă sunt esențiale pentru asigurarea accesului facil la asistență. La final, este clar că evaluarea complexă este esențială și că intervențiile în funcție de necesități sunt în prezent cel mai bun mijloc de prevenție.