În această sesiune ÎN DIRECT de la cel de-al 29-lea congres anual virtual EPA din 2021, profesorul Mario Maj, profesor de psihiatrie la Universitatea din Napoli, și-a prezentat cercetarea privind managementul psihozei. Evenimentul a fost moderat de profesorul Andrea Raballo, conferențiar universitar de psihiatrie la Universitatea din Perugia. Având ca scop abordarea deficiențelor strategiilor de management curente și identificarea modalităților de abordare a acestora, profesorul Maj a explicat de ce consideră că managementul personalizat, individual este calea de urmat în îngrijirea psihozei primare.

Psihoza primară reprezintă o gamă largă de afecțiuni complexe, eterogene; cu toate acestea, gestionarea acestora nu pare la fel de variată. Evaluările, diagnosticările și obiceiurile de prescriere au ajuns înrădăcinate în stereotipuri, astfel încât există foarte puțin spațiu pentru nevoile individuale ale pacienților care să poată fi abordate.1 Cu toate acestea, individualitățile există și au adeseori impact puternic asupra rezultatelor și evoluției. Pentru a îmbunătăți peisajul gestionării pentru această populație vulnerabilă, profesorul Maj consideră că trebuie să învățăm să folosim o abordare mai personalizată pentru psihoza primară.

Profesorul Maj și-a început discuția prezentând starea actuală a managementului psihozei primare. În prezent, managementul psihozei primare este foarte mult împiedicat de supra-simplificare. Diagnosticarea și tratamentul sunt adeseori stereotipizate și selectate în funcție de cale, lăsând puțin loc individualizării. În timpul diagnosticării, psihoza primară include o serie de afecțiuni psihotice care nu se datorează abuzului de substanțe și nici medicației și nici nu sunt secundare unei alte tulburări de dispoziție.¹ În anumite cazuri, după cum a subliniat și profesorul Maj, orice psihoză primară este considerată schizofrenie, în timp ce în realitate doar 45% din psihozele primare ar trebui diagnosticate astfel, demonstrând o deficiență clară în ceea ce privește abilitatea de diferențiere a acestor boli diferite.^1,2 Într-adevăr, cele mai frecvente cauze ale tulburărilor psihotice sunt afecțiuni medicale subiacente și abuzul de substanțe interzise.³ 
 
Atunci când vine vorba despre dezvoltarea unui plan clar de management, doar diagnosticul nu poate fi adecvat pentru formularea celei mai eficiente strategii. Pacienții cu același diagnostic pot prezenta simptome foarte diferite; unul cu afectare cognitivă și funcțională minimă și episoade psihotice ar avea nevoi foarte diferite față de unul cu simptome pozitive proeminente și afectare cognitivă semnificativă, în ciuda faptului că primesc același diagnostic. Profesorul Maj a subliniat că, deși este posibil ca numeroși clinicieni să cunoască acest aspect, lipsește un sistem clar care să îi coordoneze în mod fiabil, iar natura fragmentată a căii de diagnosticare poate fi, fără probleme, descrisă ca dezvoltată în anii 1970. 

Profesorul Maj și-a continuat prezentarea identificând faptul că, pentru a dezvolta un plan de management personalizat, numeroase domenii trebuie avute în vedere atunci când se diagnostichează un pacient cu psihoză primară.¹ Pe scurt, sunt incluse simptomele pozitive și negative și severitatea acestora, debutul și parcursul bolii, procesele neurocognitive, funcționalitatea socială, calitatea vieții și altele.¹ Simptomele din aceste categorii pot fi prezente în combinații unice la fiecare pacient, cu afectări diferite, în funcție de miliarde de factori. În plus, parcursul și debutul bolii pot avea și alte implicații asupra tipului de management necesar.
 
Pentru numeroși pacienți cu psihoză primară, anomaliile neurocognitive au un impact puternic asupra funcționalității, dar acestea au un impact foarte diferit interindividual. Pentru a înțelege corect aceste diferențe, scala nivelurilor specifice de funcționare (SOLF) s-a dovedit a fi un instrument eficient și simplu care sprijină dezvoltarea unei scheme de tratament personalizate pentru disfuncțiile cognitive.¹ 
 
Cu toate acestea, profesorul Maj a subliniat că multe dintre aceste domenii nu pot fi evaluate adecvat în timpul unei evaluări clinice în viața reală. A declarat că este posibil ca clinicienii să nu includă instrumentele de evaluare standard în practica de rutină, ceea ce poate însemna că pacienții nu beneficiază de diagnosticul și tratamentul corect.¹  Acest lucru evidențiază necesitatea obținerii unei viziuni mai largi asupra modului în care se prezintă psihoza primară și asupra domeniilor pe care le afectează.

În a doua parte a prezentării, s-a discutat despre existența nevoilor nesatisfăcute la persoanele cu psihoză primară. Aceste deficiențe demonstrează lipsa unor strategii de management eficiente care să fie implementate în mediul clinic actual. Persoanele raportează o gamă largă de nevoi practice, sociale și emoționale care implică necesitățile de bază cum ar fi gospodărirea, activitățile din timpul zilei, hobby-urile, educația, relațiile sociale, siguranța și locul de muncă.¹ Pentru pacienți, cele mai importante nevoi, în afară de participarea socială, sunt restabilirea perspectivei și sentimentul că viața are sens (recuperare existențială).
 
În această privință, scala de evaluare a nevoilor Camberwell (CAN) se folosește frecvent și este un instrument valoros pentru a evalua nevoile persoanelor cu boli mintale grave.¹ În plus, pacienții ar avea de profitat de pe urma unui model de tratament orientat spre recuperare integrat, creat pentru a îmbunătăți valorile personale referitoare la sănătate, starea de bine și incluziunea socială. Acest lucru s-ar putea obține prin creșterea accesului la intervenții psiho-sociale bazate pe dovezi, cum ar fi intervențiile familiale și programele de angajare, precum și adaptarea acestora la nevoile specifice ale pacientului.¹

Este important faptul că cercetarea din ultimii ani a dovedit că persoanele cu psihoză primară suferă de o morbiditate și mortalitate excesive din cauza bolilor fizice, în special a bolilor cardiometabolice.¹ Acest lucru duce la o speranță de viață extrem de redusă și implică o problemă importantă care a fost abordată foarte puțin.În timp ce acest lucru se poate datora parțial reacțiilor adverse ale medicamentelor antipsihotice, un risc crescut de comportamente și stiluri de viață nesănătoase cresc posibilitatea unor complicații fizice și dezvoltării diferitelor afecțiuni fizice.
 
Într-adevăr, chiar și în țările cu venituri mari, screeningul, evaluările și managementul aspectelor referitoare la sănătatea fizică a persoanelor cu psihoză primară rămân în continuare reduse și există nevoia clară de raționamente privind sănătatea fizică atunci când se alege medicamentul antipsihotic corect.¹În plus, se pot utiliza și intervențiile de consiliere privind stilul de viață individual și de psihoeducație pentru a promova un stil de viață sănătos ca strategie de primă linie pentru prevenirea și managementul comorbidităților.

Un rezultat important în domeniul psihozei primare a fost noțiunea că evenimentele adverse din copilărie acționează ca factor de risc în dezvoltarea unei probleme de sănătate mintală ulterior în viață.¹ De exemplu, abuzul sexual din copilărie este asociat cu mai multe probleme psihiatrice, cum ar fi depresia și abuzul de substanțe interzise, sau chiar cu alte probleme de sănătate fizică sau mintală care, la rândul lor, cresc riscul de psihoză.¹ În ciuda acestor rezultate, evaluarea acestor evenimente este extrem de dificilă și tratarea lor este și mai grea. O posibilă opțiune de tratament este psihoterapia axată pe traumă, care este personalizată pentru nevoile fiecărei persoane, care poate reduce o parte din povara emoțională prezentată de psihoză.¹ 
 
În plus, după cum a explicat profesorul Maj, și stigmatul interiorizat poate fi o sursă uriașă de sentimente negative.¹ Definit drept „devalorizarea, rușinea, secretizarea și retragerea declanșate de aplicarea stereotipurilor negative asupra sinelui”, s-a dovedit că stigmatul grav interiorizat este asociat cu o calitate redusă a vieții și cu niveluri scăzute de funcționare socială.¹ Deși adeseori poate fi o consecință a discriminării din partea altora, furnizorii de asistență medicală trebuie să poată recunoaște faptul că stigmatul interiorizat poate fi frecvent și debilitant la pacienții cu psihoză primară, în special la cei cu schizofrenie.¹ 

Profesorul Maj și-a încheiat prezentarea subliniind importanța unei strategii de management personalizate, pentru a aborda gama de dificultăți și simptome cu care se confruntă pacienții cu psihoză primară. Bazându-se pe managementul caracterizării clinice a fiecărei persoane și nu doar pe un diagnostic, se poate lua o decizie mai rațională în legătură cu schemele de tratament și diferitele intervenții care să răspundă nevoilor practice, sociale și emoționale ale pacienților.