Acest articol scris de Hudgens-Haney et al. a investigat dacă simptomele negative (NS) pot fi asociate cu markerii biologici comportamentali și cerebrali. Studiul a examinat 932 de pacienți cu psihoză din baza de date Bipolar-Schizophrenia Network for Intermediate Phenotypes-1 (B-SNIP1). Articolul (1) a identificat markerii biologici individuali care separă probanții B-SNIP1 cu NS predominate de ceilalți; (2) descrie relația complexă dintre NS și o gamă largă de markeri biologici; și (3) demonstrează că profilurile markerilor biologici distinctivi caracterizează două domenii larg acceptate de NS: „avoliția/apatia” (inclusiv avoliția și anhedonia) versus „expresia diminuată” (inclusiv afectul tocit și alogia).

De la fiecare participant s-a colectat o gamă complexă de fenotipare B-DIN: Asocierile dintre PANSS definite de NS și (1) cogniție, (2) pro-/anti-sacade, (3) electroencefalogramă (EEG) evocată și în stare de repaus, (4) fMRI în stare de repaus și (5) tractografia au fost măsurate în cadrul studiului și au fost identificate drept relații simptom – marker biologic.

Studiul a identificat markerii biologici care diferențiază pacienții cu NS predominante de cei fără.
Aceștia au fost diferențiați doar pe baza cogniției și sugerează că ar putea fi o corelație directă între NS și tulburările cognitive în psihoză. Scorul pentru recunoașterea emoțiilor, BACS (scurtă evaluare a cogniției în schizofrenie – Brief Assessment of Cognition in Schizophrenia) și scorul pentru memoria de lucru inversă au fost singurii markeri biologici individuali care au făcut o diferențiere semnificativă între NS și non-NS. Acest fapt sugerează o relație destul de directă între severitatea NS generale și tulburările cognitive, dar asocierile au prezentat corelări slabe, ceea ce sugerează că NS nu pot fi explicate complet doar pe baza unei cogniții slabe.

Studiul a examinat asocierea dintre NS și diferite caracteristici neurobiologice ale funcției cerebrale. S-a dovedit că NS la toți probanții cu psihoză prezintă o asociere strânsă cu abilitatea cognitivă scăzută și cu neurofiziologia aberantă. Procesarea senzorială și a informațiilor au fost „posibilele modificări distinctive pentru SN”.Tipurile de markeri biologici cel mai frecvent asociate cu simptomele negative pot fi văzute în Figura 1.

Figura 1: Tipurile de markeri biologici cel mai puternic asociate cu simptomele negative (de la cel mai puternic la cel mai slab, descrescător). Importanța proiecțiilor procesării senzoriale și a informațiilor pentru înțelegerea simptomelor negative este subliniată de la cea mai importantă la cea mai puțin importantă, în ordine descrescătoare.

Datele din studii arată că elementele NS individuale „au surprins variația markerilor biologici unici” și, prin urmare, au aratăt că NS sunt complexe din punct de vedere neurobiologic și că proiecțiile SN individuale sunt distincte și informative.

Consensul din literatura de specialitate a fost că NS se pot grupa în două domenii: 1) Avoliția/apatia (inclusiv avoliția și anhedonia) și 2) expresia diminuată (inclusiv afectul tocit și alogia). Acest studiu sprijină și două domenii NS separate, care au fost caracterizate de profiluri de markeri biologici distincte, cum se indică în Figura 2.

Figura 2: Două domenii separate de simptome negative, caracterizate de profilurile de markeri biologici (adaptare din textul articolului)

Aceste rezultate sugerează că nu există un marker biologic izolat care trebuie să caracterizeze în totalitate trăsăturile biologice ale NS, ci o gamă de markeri biologici, care se pot vedea în Figura 2.
 
La pacienții cu o severitate sporită a simptomelor în domeniul „expresie diminuată”, a existat o asociere cu amplitudinea redusă a ECG evocat, o performanță cognitivă inferioară, o activitate frontoparietală în stare de repaus (rs)-fMRI sporită și o performanță anti-sacadă slabă. Într-o analiză de urmărire, performanța cognitivă inferioară, amplitudinea ECG evocată inferioară și rs-fMRI frontoparietal deviant au fost identificate drept o semnătură biologică a NS.
 
Pe de altă parte, a existat o relație inconsecventă între NS în domeniul „avoliție/apatie” în ceea ce privește asocierea acestora cu diferite tipuri de markeri biologici. Acest lucru ilustrează și mai bine că un marker biologic/un tip de monitorizare a markerilor biologici nu poate captura corect un spectru complet de simptome. Prin urmare, este important să se adauge diferite tipuri de monitorizare a markerilor biologici în studiu pentru a se determina structura latentă a NS și nu doar să se continue utilizarea informațiilor furnizate de scala simptomelor, pentru a nu se omite informații neurobiologice importante, relevante din punct de vedere clinic. Caracterizarea unui complex din punct de vedere neurobiologic cum ar fi SN poate fi ajutată dacă se folosesc gamele complexe de markeri biologici prezentate în studiu.

Este posibil ca rezultatele studiului să fi identificat o semnătură biologică pentru prezența NS care constă în tulburări cognitive, amplitudine EEG evocată inferioară, sacade lente și activitate în stare de repaus deviantă. Autorii studiului au concluzionat că „în timp ce domeniile „expresie diminuată” și „avoliție/apatie” au arătat profiluri ale markerilor biologici distinctive și condensate, variația mai mare a simptomelor a fost explicată în analizele care au inclus NS drept set complex și nu un scor rezumat, subliniind importanța integrării pe mai multe niveluri a markerilor biologici și a bateriilor clinice.”