În prezent, obiectivul privind tratarea persoanelor cu schizofrenie nu este doar remisia simptomelor pozitive, ci și remisia funcțională, care să ofere pacienților o viață mai bună calitativ și mai lungă – și-a început prezentarea profesorului Silvana Galderisi. Remisia funcțională nu rezultă doar din îmbunătățirea psihopatologiei; mai mulți alți factori contribuie la funcționalitatea îmbunătățită a pacienților, cum ar fi cei asociați bolii, resurselor personale sau contextului social al pacienților.¹ Nu doar calitatea, ci și durata vieții este afectată de schizofrenie: în medie, pacienții pierd 14,5 ani de viață.²
 

Acum trebuie să ne întrebăm dacă pandemia de COVID-19 se adaugă la această scenariu deja grav? – a continuat profesorul Galderisi. Studiile au arătat că, pacienții cu o boală mintală severă prezintă un risc mai mare de a se infecta cu SARS-Cov-2 și de a avea un curs mai sever al bolii, comparativ cu cei fără o boală mintală, iar acest efect a fost cel mai exărimat pentru depresie și schizofrenie.³ Factorii care fac pacienții cu schizofrenie mai vulnerabili la contactarea COVID-19 sunt condițiile de trai inadecvate (de ex. traiul pe străzi, locuințe aglomerate)³, lipsa de înțelegere⁴, problemele cognitive⁴, simptomele negative³, abuzul de substanțe (care duce la o gândire afectată)³ toate acestea fac dificile pentru pacienți înțelegerea și conformarea cu măsurile de prevenție ale autorităților sanitare. În plus, în rândul pacienților cu schizofrenie, comorbiditățile fizice prevalente (de ex. afectarea cardiovasculară, boala respiratorie cronică)³, fumatul⁵, și accesul limitat și întârziat la asistența medicală (internări mai puține în UPU și o rată mai mare a mortalității în spitale)⁵ cresc șansele unui rezultat mai slab în urma îmbolnăvirii cu COVID-19.³ Accesul limitat la asistență medicală psihiatrică în timpul pandemiei reprezintă un aspect esențial, deoarece întreruperea tratamentelor farmacologic și psihosocial determină consecințe grave, cum ar fi exacerbarea simptomelor, izolarea socială, agravarea stării de sănătate mintală și fizică și posibil recidiva.^3,5
 
Pentru a reduce la minimum acești factori de vulnerabilitate, profesorul Galderisi a oferit câteva sugestii. A îndemnat clinicienii să mențină un contact regulat cu pacienții (prin apeluri telefonice/video, programe de instruire online și de tratament);⁵ să consolideze îngrijirea la domiciliu; să colaboreze cu laboratoarele și farmaciile pentru a furniza pacienților analize de rutină și medicamente; și să ofere asistență socială și recomandări privind aspectele aferente pandemiei.³ Deși toate aceste aspecte sunt dificile și problematice, „este de datoria noastră să împiedicăm întreruperea tratamentului, cât mai mult posibil” – a afirmat profesorul Galderisi.
 
În lumina tuturor problemelor prezentate cu care se confruntă pacienții cu afecțiuni mintale în timpul acestei pandemii, profesorul Galderisi a comunicat o opinie finală: prioritizarea vaccinării împotriva COVID-19 a persoanelor cu boli mintale grave.⁶