Un studiu recent efectuat de Taquet și claboratorii¹ de Oxford University a fost publicat în The Lancet Psychiatry și a arătat că COVID-19 poate fi asociat în două direcții cu afecțiunile mentale, în special anxietate, insomnie și demență.

Studiul a evaluat fișele medicale a 69 de milioane de persoane din SUA, dintre care peste 62,000 au fost diagnosticate cu COVID-19, astfel fiind cel mai mare studiu privind acest subiect, folosind grupe de control corelate cu atenție și date din lumea reală la scară mare.¹
 
După luarea în calcul a factorilor de risc cunoscuți pentru COVID-19, cum ar fi starea fizică subiacentă, sexul, vârsta și etnia, studiul a arătat că 18,1% dintre supraviețuitorii COVID-19 au dezvoltat o afecțiune psihiatrică în decurs de 14 – 90 de zile de la stabilirea diagnosticului de COVID-19, dintre care 5,8% au prezentat primul diagnostic psihiatric din viața lor.¹

Pentru a arăta dacă riscul excesiv se datora în fapt COVID-19, cercetătorii au comparat datele cu alte șase afecțiuni medicale: gripa; alte infecții ale tractului respirator; infecții cutanate; colelitiază (calculi biliari), urolitiază (calculi în tractul urinar); și fracturarea unui os mare.¹ În aceste grupe, incidența estimată de stabilire a primului diagnostic de afecțiune mintală a variat între 2,5 și 3,4% comparativ cu 5.8% în grupul COVID-19.¹ Așadar, rezultatele sugerează că supraviețuitorii COVID-19 au un risc dublu de a primi primul lor diagnostic psihiatric.¹ Acest risc a fost mai ridicat pentru afecțiunile aferente anxietății (toate categoriile majore), insomnie și demență.¹ Autorii sugerează că insomnia poate apărea și ca rezultat al tulburărilor de ritm circadian; cu toate acestea, cauza riscului crescut de demență și anxietate nu este cunoscut.¹

În plus, studiul a stabilit o asociere între stabilirea unui diagnostic psihiatric și un risc crescut de COVID-19.¹ Persoanele cu diagnostic psihiatric înregistrat în ultimii 3 ani au fost cu 65% mai predispuse să fie diagnosticate cu COVID-19 comparativ cu cele fără un diagnostic psihiatric, chiar și după luarea în considerare a situației din gospodărie și economice.¹ Deși nu se cunosc mecanismele exacte prin care existența unei afecțiuni psihiatrice crește riscul de COVID-19, autorii sugerează că posibilele explicații pot include factorii comportamentali (de ex. o respectare mai redusă a măsurilor de siguranță, cum ar fi distanța socială), alți factori reziduali ai stilului de viață (de ex. fumatul) sau starea pro-inflamatorie prezentă în anumite boli mintale sau indusă de medicamente psihotrope.¹

Deși pare evident că diagnosticarea cu un virus nou care poate pune viața în pericol induce pacienților stresul și anxietatea, explicația de ce supraviețuitorii sunt mai predispuși să dezvolte afecțiuni psihiatrice este mai complexă.¹ Au fost publicate mai multe rapoarte privind pacienții cu COVID-19 care au dezvoltat probleme neurologice, inclusiv inflamația și edemul țesutului cerebral², accidentul vascular cerebral³, hemoragiile², și confuzia mintală.⁴ În plus, o meta-analiză⁵ a evaluat efectele psihiatrice și neuropsihiatrice ale bolilor anterioare cauzate de coronavirus, în special sindromul respirator acut sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) în scopul de a înțelege mai bine posibilele consecințe psihiatrice ale COVID-19.⁵ În rândul pacienților internați cu simptome acute, confuzia (delirul), anxietatea, deprimarea, memoria afectată și insomnia au fost prezente, în timp ce în convalescență s-au observat la pacienți insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala și memoria afectată.⁵ Aceste rezultate sugerează că coronavirusul poate fi asociat afecțiunilor psihiatrice, ceea ce confirmă rezultatele studiului Oxford.¹

Deși investigarea relației dintre COVID-19 și afecțiunile neurologice/psihiatrice este încă la început și trebuie să fie în continuarea explorată, până în prezent se pare că COVID-19 poate afecta sistemul nervos central, asociindu-l direct cu dezvoltarea unor afecțiuni psihiatrice.¹